duminică, 24 octombrie 2010

Insingurare

Azi am avut un accident
M-a lovit un gand sinistru
Se facea ca eram un porumbel
Iar aripile imi erau frante
Inainte de-a invata sa zbor
Azi am avut un accident
Se facea ca eram un inger
Iar aripile imi stateau sa imi cada
Si m-am ingrozit
Azi am avut un accident
Se facea ca eram un nor razlet
Si fulgerul m-a lovit
Despicandu-ma in doua jumatati egale
Azi am avut un accident
Se facea ca am invatat sa visez
Dar visul meu a displacut atat de mult
Si am fost invatata sa-l frang
Azi am avut un accident
Caci am aripa fanta,
Caci am uitat sa visez
Inspaimantata am deschis ochii
A fost doar un vis
24.10.2010-Insingurare-scrisa de mine alaturi de tine

Articol din Jupanul-


http://www.jupanu.ro/rubrici%20permanente/07%20jupanii%20vechi%20si%20noi/index.htm
lumea lui CUPTOR

La masă cu psihologul Ilinca Rusu

„Am învăţat să gătesc alături de bunicii mei. Împreună cu bunicul mergeam în fiecare zi în piaţă şi cumpăram zarzavaturile pentru ciorbă - ciorba de sfeclă roşie era preferata lui - curăţam zarzavaturile şi asta îmi făcea o plăcere deosebită, mă făcea să mă simt utilă, simţeam că fără ajutorul meu ciorba nu va mai fi atît de gustoasă. Îmi făcusem o datorie de onoare, era un ritual, care a dispărut odată cu dispariţia lui fizică din vieţile noastre. Apoi, tot alături de bunicul, am învăţat să fac păstăi cu usturoi. Pare o mîncare simplă, dar este simplă doar aparent, căci fiecare are complexitatea ei. Curăţatul, spălatul, apoi preparatul păstăilor…Şi păstăile trebuie să fie de un anumit soi şi să fie tinere, să nu fie aţoase, pentru că gustul nu mai este acelaşi şi, în final, rumenirea păstăilor şi, cel mai dificil lucru, pregătirea mujdeiului. Amintirile mele despre perioada copilăriei sunt amestecate cu lacrimi şi gust dulceag de usturoi. Apoi, am învăţat să gătesc supă de găină alături de bunica mea care, din păcate, nici ea nu mai este. Nimic nu se compară cu supa de găluşte şi ochiurile făcute de ea. Aparent sunt mîncăruri simple, dar fiecare din ele are o istorie complexă, care a evoluat, contribuind la îmbogăţirea gusturilor, mirosurilor şi a amintirilor mele. Mi-o amintesc pe mama, care pregătea sărmăluţe în foi de viţă, preferatele mele. Nu mă lăsa să o ajut, căci eu trebuia să învăţ, dar nu mă puteam abţine şi tot mă foiam pe lîngă dînsa, furînd un pic din secretele sarmalelor. Şi, uite aşa, am învăţat să gătesc, furînd un pic de ici, un pic de dincolo. Amintindu-mi de vremurile copilăriei, am ajuns şi eu gospodină la casa mea”, mi-a povestit psihologul Ilinca Rusu.

Ilincăi îi place bucătăria românească, cu preparatele tradiţionale româneşti, dar preferă şi bucătăria italiană. În mod special îi place pizza, însă nu oricare, ci aia cu patru feluri de brînză, dar îi mai plac şi spaghettele cu brînză.
“Trebuie să recunosc, sunt o mare amatoare a brînzeturilor şi a preparatelor pe bază de brînză. Nu sunt o gurmandă, dar îmi place să savurez o masă bună, căci nu există numai satisfacţia stomacului, ci şi cea a simţurilor, în general”, declară psihologul.
Ilinca Rusu atrage atenţia asupra faptului că “alimentaţia este foarte importantă şi trebuie să ne alocăm timp să mîncăm de cel puţin trei ori pe zi”. “Numai că actualele condiţii de viaţă nu ne prea permit. Şi totuşi trebuie să ne oprim măcar 20 de minute din agitaţia zilnică şi să ne-o rezervăm pentru a mînca, cu îmbucături egale, să mestecăm bine, pentru a nu ne provoca alte dereglări ale organismului. Este necesar să ne asigurăm aportul de lipide, proteine şi glucide, necesare unei bune funcţionări a organismului şi nu numai a organismului, cît a creierului, în primul rînd, căci el este motorul care ne ajută să susţinem activitatea de pe parcursul unei zile”, recomandă psihologul sucevean.

Adriana Dascălu Bulină