Gura lumi

Reusim sa omoram in noi si ultima farama de originalitate. Reusim sa omoram in noi visele, sperantele.
Scriu cu amaraciune in zorii unei noi dimineti, cand singura companie imi este o ceasca de cafea inca aburinda, este proaspata si fierbinte, dar in curand va fi rece si searbada, asa ca trebuie sa ma grabesc sa o beau si sa-i savurez aroma.
Cafeaua de dimineata este un moment numai al meu, cand pot sa rememorez, tot ce a fost .
Ma doare tot ce se intampla, ma doare judecata celor din jur, poate daca ar trebui sa spun un cuvant care sa ma caracterizeze in aceasta zi este Suferinta. Intr-un colt indepartat al fiintei mele sufar cumplit, dar nu o pot lasa sa iasa sa se reverse, sa curga. Doar scrisul ma mai alina.
Foaia alba de hartie mi-a fost singurul aliat, singura care nu m-a judecat. Uneori ma mai refugiez intre aceste coli albe, povestind, alinandu-ma singura.
Gura lumi, de fapt desespre asta doream sa scriu, si nu e doar gura lumii din infinitul cotidian, e gura celor care ii iubesti si care teoretic ar trebuii sa te accepte asa cum esti.
Nu am reusit niciodata, si sper ca nu o voi face sa ma incadrez in niste tipare, nu m-am regasit inca in nomenclatorul tiparelor.
"Cum de ai putut sa spui asta sau sa faci asta!", ma intreaba adesea persoana pe care o iubesc, simteam in vocea ei reprosul, simteam ca nu mai sunt demna de ea
Un raspuns imi bantuia prin minte "cun de am reusit?am reusit pt ca sunt altfel, pt ca sunt diferita de tine, am reusit pt ca m-am ascultat, mi-am ascultat voce interioara!"
Oricat m-as stradui stiu ca nu voi fi inteleasa si asccultata ci judecata, ma doare dar nu imi mai pasa. Gresesc, imi pasa si imi pasa foarte mult. Dar se pare ca e un virus, ati pasa, a te implica, a dori, a actiona. E grav! Si cu toate acestea tot de fraier esti luat.
Ma gabndeam la evenimentele din decembrie 89, cand tinerii au actionat, cand le-a pasat, cand au visat. Au fost manati de un ideal. Oare ce s-a intamplat cu acest vis al lor. Suntem liberi oare cu adevarat? Neam dorit aceasta libertate , libertate de a gandi, de a ne exprima liberi. Au ramas eroi, Eroii revolutiei, au murit, au murit cu gustul libertatii pe buze, libertatea de a visa.
Dar sa revin.
Din pacate aceasa gura a lumi te doboara si tot ea te reabiliteaza, nu baga in seama ce spune lumea, mi-ar spune cei mai intelepti;lasa-i sa vorbeasca mi-ar spune si cei trecuti prin asta; baga de seama ce spune lumea, ar mai zice si cei care doresc sa critice si nu indraznesc sa actioneze.
Mi-am urmat drumul, cu toate ca am dat o batalie pe viata si pe moarte cu balaurul cu sapte capete ce doarme in mine, am incercat sa omor gura lumi, lumea cea din interiorul meu. Dar se pare ca mai exista un germene, care incepe sa ..sa ce?, nici eu nu stiu
Am varsat lacrimi amare pt ca am indraznit sa visez, ca am indraznit sa sper, ca am indraznit sa cred ca visele pot deveni realitate
E usor sa judeci, cand nimic nu ai a spune si vorbsti doar de dragul discutiilor
Si ca sa inchei intr-o nota optimista, caracteristica mie, astept sa se trezeasca lumea pentru a putea pune aspiratorul.
O zi minunata si nu lasati aspiratorul sa va omoare visele!