Somnul ma ocoleste si ma simt incarcata de o serie de energii negative, pe care fara sa vreau le colectez de la cei cu care interactionez.
Nu stiu unde am gresit sau cu ce am gresit? Tot ce mi-am dorit a fost sa fiu fericita si sa ii fac si pe cei din jurul meu fericiti si se pare ca am esuat. Cel putin in prima parte a misiunii mele, pe a doua am dus-o cu brio la capat.
Am hranit suflete flamande din marele meu gol, care nu mai pare atat de gol, iar eu am ramas secatuita de puteri, urgisita de vremuri si respinsa de oameni.
Am iubit cu pasiunea inceputului si uitarea sfarsitului si totusi tot ce am iubit, tot in ce am crezut, s-au intors impotriva mea, aratandu-mi ca afost in zadar. Alungata si abandonata pentru ca am incercat sa cred, sa sper, sa lupt.
Am deschis cartea de taropt, asa cum o fac adesea, cand nu stiu incotro sa o iau si ea mi-a arata intotdeauna calea.
Pare o superstitie prosteasca, o joaca.
Cartea mea de astazi este o carte de Spada, nu prea imi plac aceste carti, ingeneral nu prea aduc vesti imbucuratoare-si totusi Sase de spada, imi transmite , urmatorul mesaj:
"Stim cu exactitate lucrurile in care credem ", este adevarat ca mi=-am pierdut credinta si puterea de a continua, speranta ca maine va fii mai bine si totusi impotriva pesimismului meu interior, am reusit sa le redau celor din jurul meu speranta , credinta.
eu nu mai pot sa cred, sa sper si sa astept, au fost mult prea multe incercari si de fiecare data am fost singura.
Fac un exercitiu de vointa si trec in pozitia martorului, ma privesc de undeva din exterior si sincer ma privesc cu mila si regret- m-am risipit in iluzii, in vise, in sperante , in asteopari, am crezut ca pot sa transform suferinta in fericire, fericirea in speranta ca maine va fi mai bine, iar sperant in certitudine.
Nu pot spune ca nu am facut ceea ce mi-am propus, dar eu ce am primit in schimb?
Am primit lacrimi , suferinta, respingere, singuratate.
M-am oprit un moment asupra acestei fapturi, care sunt eu si m-am privit cu compasiune, as fi vrut sa imi aduc alinare si mangaiere, asa cim am adus-o fiecarei fiiinte care mi-a trecut pragul. A fi rut cumva sa ma alin, dar se pare ca nu mai pot.
Fiecare zi incepe sa fie doar o inetie, nu mai gasesc sensul si nici placerea de a traii.
Am incercat sa fur fericire, cateva momente de ferivcire mi-ar fi fost deajuns, dar feicirea nu m-a vrut
M-am nascut in anul focului, sub auspiciile pamantului, intr-o noapte cu luna neagra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu