Fiecare om trebuie sa-si inventeze propriul destin- Sartre
Sunt momente când totul pare zadarnic!Oricât ai lupta să fie bine, ca un făcut totul iese pe dos.
Sunt la o răscruce de drumuri şi nu ştiu încotro să o apuc, ce să fac.
O data o prietenă mi-a spus "Sa nu fac nimic, pur şi simplu să stau şi să aştept!"
Bine, bine, dar chiar nimic? am întrebat surprinsă, cam greu pentru mine, sunt o femeie de acţiune, în permanenţă intr-o continuă mişcare , însă era o provocare mult prea mare aşa că m-am oprit pentru o fracţiune de secundă şi am stat, mi-a plăcut senzaţia provocată păstrând liniştea ce îmi pătrunse în suflet .Am încercat atunci şi mi-a reuşit ţi voi încearcă şi acum, însă gândurile zboară transformandu-se în idei, idei care îşi iau zborul către foaia pe care încep să scriu.
Sunt la o răscruce, o răscruce de drumuri, o răscruce de idei şi mentalităţi, o răscruce , este un tumult, mult prea mare , formându-se un ambuteiaj, deci este unul din acele momente în care treuie să spun Stop si sa schimb strategia.
Ieri, de fapt astăzi mi-am dat seama de ceva... mi-am dat seama de statutul meu de femeie singura, singura în sensul absenţei unui partener.
Mi-am dat seama că acest statut crează mentalităţi şi preconcepţii atât în mintea celor din jur, cât şi în mintea femeilor singure.
Sunt 8 ani de când am luat hotărârea de a pune capăt unui lung şir de întîmplări nefavorabile, care fiecare în parte nu m-ar fi făcut să evoluez, ci m-ar fi făcut să involuiez , reducandu-mă la statutul de femeie de cratiţă.
Recunosc, îmi place să gătesc, si sunt momente cand stau la cratita imi aduce o oarecare satisfactie însă până am conştientizat această plăcere, a trecut multă apa pe Siret, însă povestea este lungă.
Recunosc mi-a părut rău după bărbatul pe care îl iubisem şi pe care probabil îl mai iubeam, mi-a părut rău, lăsîndu-mi un gust amar, plecare lui, fără un cuvânt, fără un regret, fără măcar să privească înapoi măcar o dată, dar asta e viaţa, mi-am suflecat mânecile, luând-o de la capăt, de la capăt nu am putut sa o iau, însă am continuat de acolo de unde mă oprisem. Atunci a fost un moment de răscruce, când a trebuit sa spun Stop ! Ajunge!
Nu am realizat cât de greu va fii drumul pe care am ales să îl continui de una singură.
Statutul de femeie singură parcă mă făcea vulnerabilă, devenisem o pradă uşoară pentru şacali, care purtau numele de oameni.
Atunci am realizat ca a fii femeie măritată, cu ditamai ghiulul pe mâna, semn al jurământului suprem , te face într-o oareşcare măsură infailibilă, îţi oferă un anumit grad de protecţie.
O teamă de necunoscut puse stpânire pe mine, mă simţeam singura, vulnerabilă si îngrozitor de speriată. Şi ce credeţi că am făcut?
Am căutat din nou tocmai acele situaţii şi oameni , care la un anumit moment dat mă făcuseră nefericită, reducându-mă la statutul de simplă gospodină.
Deci am pornit în căutarea barbatului ideal, a bărbatului, puternic, capabil să mă ferească de orice durere şi nedreptate.
A fii măritată, îţi dă o oareşcare stbilitate, incluzându-te în marea masă , deoarece devi ca toate celelalte şi nu mai reprezinţi nimic.
Aşa că cu o convingere fermă în suflet, că trebuie să am din nou ghiulul , veriga ce uneşte două destine , pe mâna, am pornit în căutarea bărbatului visurilor mele.
Însă lucrurile s-au aliniat de aşa natură încât nimeream întotdeauna din lac în puţ, apoi în mocirlă, până am ajuns să mă afund în mlaştina deznădejii.
