As vrea sa plang
in lacrimi de roua
zburand pe aripile mov
ale primelor guri de lumina.
Siluiete albe
plimbandu-se
umar langa umar
in cetatea eterna.
Jos in vale
Taramul de necuprins
al oamenilor
din cimitir
s-au ridicat sufletele
si aerul are miros
de mirta
Afara fusese cald
Incremenind totul
intr-o subtila
putreziciune
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu