marți, 28 ianuarie 2014

Zbor

Si te-am privit
Cum iti cresc aripi
Aripi de inger
Esti speriata
Stiu
Nu trebuie sa-ti fie teama
Sunt aici !
Am soptit mangaind 
Crestetul balai al copilei mele
Ochii uimiti ai fetei
Cautau in ochii mamaei reazam
Zboara!
A soptit mama, zambind
Voi fii aici
Ti-ai intins aripile
Lasandu-te sa luneci
Pe curentii calzi
Ai austrului

Aripi

Mi-am lasat aripile de inger
Colo jos...
Pe trotuarul ,pe care atata lume umbla
Fara sa stie ca
Calca pe umeri mei
Umerii mei, desprinsi din mine
Renuntand pentru cea din urma oara
La naura mea, divina
Doua rani sangerande
Au ramas in locul lor
Plang si plang
Si lacrimile curg pe obraz
Un caine vagabond trecand pe acolo
M-a vazut jelind
Mi-a lins mana
Speriata am tresarit
Cata blandet si seninatate!

M-am lasat sa dispar din lumea ingerilor
Pentru cea din urma oara
Peste aipile mele s-a asternut praful
Si timpul si pasii grabiti ai oamenilor
Iar eu m-am ridicat pentru intaia oara
Veghinduti cararea...



sâmbătă, 25 ianuarie 2014

Iernile copilariei

Ninge incet/ Cuflugi mari si amintiri frumoase/Ninge cu timp/Ninge pste un timp

Zapada! Am da un sentiment de bine, de calad.
Nu stiu de ce insa intotdeauna asociez iarna cu blana mitoasa a unei oi, ce se asterne peste pamant, incalzindu-l.
Iarna inseamna camin, inseamna ciorapi impletiti la gura sobei
Iarna inseamna rasete cristaline si bujori in obrajori.
Iarna imi da un sentiment straniu de eu cu mine.
Adesea cand cerul cerne ca printr-o sita deasa, fulgi mari, arginti, incondeiati cu luciri de cristal, imaginatia mea de copil ii transforma in povesti, apoi le-am transformat in vise.
Vise albe cu beteala de timp si miros de iasomie
Imi place sa visez si mai imi place sa spun povesti, povestile mele, povestile lor, povesti pe care doar timpul ti le daruieste.
Daca nu as spune povest, m-as desprinde de sufletul meu de copuil, m-as rupe si m-as sfarma in mii de bucati, imprastiindu-ma asemenea cioburilor din oglinda vrajitorului si as intra in ochii si in inimile oamenilor facandu-i sa vada deformat.
Daca m-as desrinde de povesti si nu le-as mai istorisi si cel mai importand daca nu mi-as trai povestea sau povestile nu as mai putea intelege acea privire ascunsa in ochii mari si intrebatori, ce se ridica spre mine cu intrebari mute.
Sufletul meu zambete in noptile geroase cand zapada troieneste cararile timpului dandu-mi ragazul sa dau o fuga in lumea minunata a iernilor copilariei mele