Zi de zi deschid catre o noua fereastra spre lume, chiar daca aceasta fereastra este virtuala si incerc sa privesc dincolo de ea, uneori imi imaginez, alte ori vad realitaea pura si cruda asa cum este, alteori incerc sa ii dau un plus de culoare, alteori doar privesc .
Imi este drag sa scriu, imi place, pentru ca ma afund in lumea cuvintelor, in lumea in care eu ma simt bine.
Am trecut printr-o serie de momente dificile, print-o serie de esecuri, ce au devenit realizari, fiecare zi a fost o noua provocare, am trait momente de agonie si extaz, acum, inca ma zbat intre cele doua, ca o pasare ce a fost prinsa in lat si nu se paote elibera.
In fata ochilor mei a aparut un mesaj, un mesaj ce l-am primit demult de la o fosta colega de clasa, hartia roz , ce a pastrat ultimele amintiri de liceean, imi transmite acum o ceva.
"Oamenii se iubesc, se iubesc atata timp cat sunt impreuna. Unii se mai intalnesc din cand in cand, amintindu-si de frumusetea clipelor petrecute impreuna. Incercand sa retraiasca fericirea s-au gandit sa isi creeze amintiri-geanina-12.06.1997"
Asa e draga mea Geanina, Amintirile sunt tot ce avem in aceasta viata, cu ele traim, din aceste amintiri ne hranim sufletele.
Intelegand substratul acestui mesaj, am daltuit in piatra timpului o noua amintire, cu toate ca sa fi vrut sa dainuiasca si sa nu devina amintire atat de curand.
Uneori cel mai mare rau se poate transforma in cel mai mare bine, depinde de cum privesti lucrurile, ce perspectiva ai.
Spre deosebire de alte nopti, am dormit bine, m-am trezit doar o singura data, iarasi la 2, am deschis larg fereastra , luand o gura de aer rece si proaspat si m-am intins in pat lasandu-ma prada somnului. Pana ce somnul sa ma prinda in bratele lui, ganduri felurite mi-au trecut prin minte si ma intrebam de ce s-a intamplat tot ce s-a intamplat. M-am intrebat de ce exista invidia, sunt multi oameni care nu pretuiesc ceea ce au, dorind mai mult, creeind intrigi si starnind conflicte.
M-am intrebat de ce m-a lovit atat de crunt, in momentul in care am gustat putin din fericire.
Primul meu impuls a fost sa pun mana pe telefon si sa o intreb De ce?, apoi m-am linistit incetul cu incetul.
Copiii au acest dar de a ma linistii, de a-mi readuce buna dispozitie si limpezimea gandului.
Si asa a fost, cand simteam ca pieptul imi pocneste, iar neguara furiei pune stapanire pe mine si imi pierd limpezimea, iata ca un copilut imi calca pragul cabinetului, imi zambea, ca semn ca nu ma uitase, ca a venit cu speranta ca maine va fi mai bine.
Cand lucrez cu copiii , ma detasez de toate si de tot, nu mai exista nimeni si nimic, in afara de noi,
este o capacitatea mea de a infrunta lumea, de a o asimila detasandu-ma totodata de aceasta lume .
Imi amintesc de Blijdorp, cand lucram cu tinerii de acolo si ne implicam in ceerea unei aliante, ce va dura pana la capatul timpului.
Imi amintesc de cantecul Angelei Similia care spunea cam asa: "Omule nu te prosti/ Viata nu trece intr-o zi/ Can-ti-e sufletul amar/Indulcestel cu un pahar"
Uitam adesea ce e important, axandu-ne pe lucruri marunte si uneori meschine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu