Nu am mai scris demult, au trecut mai bine de 60 de zile, de cand nu am mai scris, nici de bine, nici de rau, nici ca ma doare, nici ca imi este bine. Mi-a lipsit un pic, mi-a lipsit mai mult, asa stiam ca a mai trecut o zi, ma regaseam in randurile mele, imi culegeam gandurile, imi spuneam :
"Maine este o noua zi ,cu noi provocari, vor aparea noi ocazii si noi oportunitati."
Venind spre casa, agale, am micsorat pasul, ascultand ecoul ce il lasa pe caldaramul trotuarelor, un sunet cadentat, pe care l-am ascultat pana in apropierea casei mele.
Tresar, o siluieta se opreste langa mine, clatinandu-se usor si cu toata politetea de care era capabl m-a intrebat " Va rog, nu stiti pe aici un bar non stop?"
Ba da din intamplare stiam si l-am indrumat pe cel betivul politicos, spre acel bar non stop.
Mi-a multumit frumos, parasindu-ma vesel si bine dispus, am privit cum se indeparteaza, clatinandu-se usor sub povara paharelor golite, poate cu nici un ceas inainte.
Mi-am continuat drumul in tacere, doar gandurile mele bantuiau, ma gandeam la acel betiv, ce ma tratase cu o galanterie rar intalnita. ma gandeam la potaia aceia cu urechi dantelate, care se oprise pentru cateva minute in fata mea, cersind o mangaiere, ma gandeam la madinile ce treceau in goana pe langa mine si ma intrebam "Oare unde se grabesc?" .
Imi place noaptea, pt ca e multa liniste, strazle sunt goale si intreg trotuarul este al meu si uneori al cainilor vagabozi.
Nu mi-a placut cred niciodata agitatia, cu toate ca viata mea este intr-o continua miscare, o agitatie continua.
Tot timpul cand ma duceam la biserica, mi-a placut sa merg dupa slujba sau gand nu se oficia nimic, imi place sa stau si sa privec , chipurile ingerilor, imortalizati , pe peretii biserici, sa fiu singura gasindul pe Dumnezeu in tumultul de ganduri.
Imi place sa stau si sa privesc si sa ascult, cum noaptea imi bate in ferestre, tesand o noua poveste.
Imi plac sunetele,ce nasc o melodie dulce , suava, magnifica, e melodia tacerii.
Imi place sa stau intr-un colt si sa privesc, sa ascult, cum ploaia se sparge in mii de stropi sonori de caldaram, imi place lucirea soarelui, rasfanta pe caldaramul diminetilor, imi place cum frunza galbena aluneca, intr-o blanda maingaiere pe caldaramul orasului, imi place ochiul de lumina, ce se naste, pe caldaram, o data cu inserarea, in jurul felinarului, imi place sa ascult pasi ce se nasc pe caldaramul trotuarelor.
Iubesc sunetul unor pasi, ca sunt ai mei, ca sunt ai tai, asta nu mai are importanta, ce rasuna in fiecare seara pe caldaramul dezgolit ,al trotuarelor.
Sunetele si inspecial sunetul pasilor pe caldaram imi trezeste o amintre, o amintire vie , reala, o amintire rupta din amintire ce nu le-am avut nicodata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu