vineri, 23 aprilie 2010


Astazi este una dintre cele mai mari sarbatori ale crestinatatatii, astazi, 23 aprilie il serbam pe marele mucenic Ghiorghe , omoratorul balaurului, simbolic vorbind este lupta dintre fortele binelui si cele ale raului.
Dar sa ne amintim putin cine a fost Sfantul Ghiorghe!
Sfantul Ghiorghe a trait in Roma, cand la putere se afla imparatul Diocletian.
Dupa cum se stie romanii se inchinau zeilor, carora le aduceau jertfe, ba mai mult nu luau nici o hotarare importanta fara a se consulta cu preotii zeului Apolo, caruia ii solicitau sprijinul si protectia, cerandu-le intotdeauna sa le arate viitorul. Dar in una din zile, preotii de la templu i-au spus imparatului ca nu ii mai pot arata viitorul din cauza dreptilor, care dupa spusele lor le luau puterea, acestia erau crestinii.
Imparatul, observam ca nici nu stia ce sunt acesti drepti, caci intreba cu mirare cine sunt.
Dupa ce i se explica prin vorbe mestejugite , iar marul Discordie a fost aruncat ordinul venii ca o lovitura de trasnet: "Crestinii si credinta lor trebuie sa piara!"
In acesta perioada greu incercata a trait Ghiorghe.
Ghiorghe s-a nascut in Capadochia, fiu al unor parinti crestini si invatase de mic sa-l iubeasca pe Dumnezeu. Ghiorge a ramas orfan de tata inca de mic.
A ramas singur numai cu mama lui si s-au mutat in Palestina unde aveau multe averi si mosii.
Ghiorghe a crescut in dreapta credinta si s-a facut frumos la trup si la suflet. La vremea potrivita Ghiorghe a imbratisat slujba armelor, ajungand in scurt timp sa fie numit conducator de oaste.
Vazand chinurile prin care trec cresinii care erau siliti sa aleaga cu pretul vietii lor intre a se inchina zeilor sau a se inchina lui Hristos, Ghiorghe a hotarat sa se arate ca este crestin. Dupa mai multe zile de post si rugaciuni, hotararea sa fuse luata. Ghiorghe si-a impartit toata averea si pamanturile celor care nu aveau, iar pe robii ce ii avea i-a eliberat. Dupa care a eliberat toata frica omeneasca si increzandu-se intr-unul Dumnezeu s-a infatisat imparatului, recunoscandu-si credinta.
Ghiorghe a fost supus la numeroase chinuri si cazne, carora le-a facut fata, datorita credintei lui in Dumnezeu : "Doamne Dumnezeul meu auzi rugaciunea robului tau si cauta spre mine si ma miluieste! Da-mi putere sa rabd pana la sfarsit!"
Martiriul marelui mucenic Ghiorge s-a sfarsit pe data de 23 aprilie anul 303 dupa Hristos, prin taierea capului sfantului. Martiriu si minunile sfantului Ghiorghe , omoratorul balaurului au convins pe locuitorii Romei ca, credinta cea adevarata este cea crestina
Sf. Ghiorghe in constiinta romanilor este unul dintre cei mai prezenti sfinti. Numeroase biserici poarta hramul acestui sfant, multe dintre orasele tarii il au ca si patron si chiar unul din bratele Dunarii poarta numele sau.
Sfantul Ghiorge este protectorul armatei romane , a carei zi este pe 23 aprilie si coincide cu sarbatoarea sfantului; este venerat ca protector al animalelor si prtector al naturii. In greaca Ghirghios inseamna "agricultor", "om al pamantului"
Data de 23 aprilie este considerata marcatoare pentru inceputul primaverii, cand in timpuri stravechii ciobani urcau cu turmele la munte, incepea sezonul pastoritului.
Anul agricol era impartit in doua, primavara, caldura era marcata de sarbatoarea Sfantului Ghiorghe, Biruitorul, iar frigul, incetarea orcarei munci a pamantului era marcata de o alta sarbatore, cea a Sf. Dumitru.
Dincolo de aceeptiunea sa religioasa tema omorarii balaurului de catre Sf Ghiorghe ascunde si o alta problematica , una pshologica. Prin moartea balaurului de fapt este moarte raului, a partii ascunse din fiinta umana, partea intunecata, partea de umbra, umbra pe care noi , toti o continem si suntem constienti de ea intr-o masura mai mica sau mai mare.
Lupta Sf. Ghiorghe este de fapt lupta pe care o ducem fiecare din noi in interiorul fintei noastre. Dar despre partea nevazuta si nestiuta a noastra am sa va vorbesc data viitoare.
De fapt eu astazi aveam in cap o cu totul alta tema, despre Puterea cuvintelor, dar am vrut sa imi amintesc despre o persoana, ce mi-a fost , imi este si imi va fi draga, despre bunicul meu, Ghiorghe, o persoana care mi-a marcat viata, el este cel care mi-a trasat, inconstient drunul in viata. El mi-a dat numele, Ilinca Ioana, nume cu puternice radacini in credinta crestina (Ilinca, care este femininul de la Ilie si care inseamna Dumnezeul meu este Iehova si Ioana- Dumnezeu este milos), nu stiu daca indeplinesc toate aceste atribute, dar tot ceea ce pot eu sa spun este ca sunt mandra de numele meu, nume pe care l-am primit de la bunicul.
Bunicul meu a fost un om extrem de bun, de bland, avea o inima mare si generoasa, bunicul meu stia, stia sa intoarca si celalalt obraz(stia sa sa nu plateasca raul cu rau, ci imprastia bunatate si dragoste).
Il tin minte si parca il vad si acum cum ingenunchia in fata Moastelot Sf Paraschiva si inchidea ochii rugandu-se in linistea bisericii pentru noi, noi toti, cei pe care ne iubea.
Acesta era Bunicul meu, Ghiorghe , singurul meu regret este ca nu am mai putut sa ii spun cat de mult il iubesc, dar sunt sigura ca a stiut acest lucru.
Am trecut foarte greu peste aceasta pierdere si am fost certata mult prea mult timp cu, Creatorul, care mi l-a luat atat de repede, neantelegand un lucru..., ca l-a luat tocmai pentru ca l-a iubit
Psiholog Ilinca Ioana Rusu


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu