Un lucru inedit

"Fericiti cei ce dorm, fara sa se teama de vise'- Octavian Paler
Ma gandam despre ce as putea sa scriu astazi? vroiam sa scriu despre ceva cu totul si cu totul deosebit si unic in acelasi timp.
Am rasfot carti, am privit imagini, am ascultat acorduri muzicale, am intrebat cerul, dar nimic, nici o idee, nu se producea acel declic, nu imi venea aceeea idee, sa ma faca sa incep sa scriu, cu alte cuvinte imi lipsea muza inspiratiei.
Si totusi am uitat ceva, am uitat sa privesc in mine, sa-mi ascult gandurile sa-mi rememorez amintirile, sa-mi traiesc visele.
Si toate aceste ganduri , vise, amintiri au la baza ceva foarte solid, promisiunea fericirii.
Declicul se produsese, scliprea a aparut.
Suna cam ironic sa spui ca Fericirea este un subiect, dar hai sa zicem si asta si totusi este un subiect tabu, pentru ca nu prea-l aducem in discutie si plus de asta nu prea stim ce sa vorbim despre fericire, pentru ca nu stim ce inseamna. Nu prea avem timp sa fim fericiti, in schimb avem timp pentru nefericitre, pentru nefericirea noastra, a altora sau daca nu exista o inventam, amplificand-o pana la extrem. O amplificam prin lacrimi, cuvinte, lamentati si ne vaitam simtindu-ne in siguranta in nefericirea noastra.
Dar nu am de gand sa vorbesc despre nefericire, subiectul meu de astazi este despre fericire si totusi daca vorbim de una, nu o putem exclude pe cealalta, pentru ca sunt cele doua fete ale aceleiasi monede, una este umbra celeilalte, au existenta de sine statatoare, excluzandu-se si completandu-se in acelasi timp.
Fericirea apare in absenta nefericirii si vice versa.
Fericirea nu poate fi apreciata decat atunci cand nu o mai ai, ai pierdut-o! Fals cum nu se poate mai Fals!
Fericirea e o stare, o traire atat de intensa, care nu tine de fenomenele sau oamenii sau realitatea exterioara noua, fericirea exista pur si simplu, si nu tine cont de nici o regula.
Noi, oanenii nu stim sa ne bucuram de lucrurile simple si nu ne dam seama ca datorita simplitatii lor, traim acel sentiment, stare, de implinire.
Nu! noi trebuie sa complicam lucrurile, caci a complica este definitia naturii noastre umane.
Nu este absolut necesar sa te chinuii, sa te martirizezi, sa patimesti, iar la finalul drumului sa spui ca ai atins fericirea.
Imi amintesc de martiriul crestinilor, zambetul si linistea data de fericirea ca vor fi cu El nu le disparea nici in momentul in care isi vedeau pruncii sfasiati de coltii leilor.
Acestia aveau un ideal, o cauza, un scop, stiau cu exactitate ce este fericirea si unde sa o caute.
Dar oare noi stim? Cu siguranta nu, bajbaim.
Lumea s-a schimbat, a evoluat, ramanand inca la statutul ei de Comuna primitiva. oamenii, valorile, principiile, idealurile, nimic nu mai este la fel. Ne-am pierdut autenticitatea, mandria si fericirea pe care ti-o da individualitatea, unicitatea ta de individ.
Si totusi o cautam, alergam, ne zbatem, dandu-ne de ceasul mortii sa o gasim, sa o atingem, sa o traim, fara sa ne dam seama, ca ea este atat de aproape, trebuie doar sa intindem mana si sa deschidem ochii si sa o atingem.
Fericirea este atat de fireasca, accesibila oricui si nu este dificil de obtinut, era mai greu sa obtii o paine intreaga .
Nu trebuie sa te sraduiesti prea mult, ca sa poti sa fi fericit.

Va urma
Psiholog Ilinca Ioana Rusu