Adaptarea

Ce putem spune despre adaptare? Adaptarea, parerea mea este, o ambiguitate. Adaptarea este o norma, conform careia trebuie sa te comporti in conformitate cu exigentele sociale, adaptandu-te vietii colective. De acest criteriu se leaga o sumedenie de probleme.
Dar mai intai sa intelegem sau mai bine spus sa dam o definitie a acestui fenomen. Ce inseamna sa fi adaptat, adaptat inseamna sa te integrezi cat mai bine , sa raspunzi cerintelor mediului social din care faci parte, sa respecti anumite norme si reguli, sa renunti pur si simplu la individualitatea ta, la ceea ce vrei tu. Sa renuti la a nu te mai asculta, a nu mai asculta vocea ta interioara si sa actionezi in conformitate cu anumite norme si reguli.
Uneori facem asta pentru a face pe plac celor din jur, alteori pt a fi aceeptai, pentru a fi integrati sui nu marginalizati sau ironizati, intr-un cuvand a nu fi respinsi, caci ce e diferit, din instinct respingem
Traim intr-o imensa jungla, numai ca suntem mai rai ca si animalele, ne adaptam sfasiindu-i pe cei din jur, pentru ca incearca.
Vornba Romanului, care s-a nascut poet "Sa moara si capra vecinului"
Mai intai este vorba de cineva , care isi regleaza intreaga viata pentru a fi in conformitate cu exigentele sociale (mai ales de a nu fi remarcata ca incalca normele sociale). Aceasta persoana ar renunta la orice manifestare de originalitate, de creativitate, de singularitate, modelandu-si comportamentul in functie de valorile grupului social din care face parte.
Vobeam ieri despre frica oamenior cand vad un echipaj al politiei, indiferent daca au sau nu legatura cu ei, este o frica instinctiva, de a nu fi luati in vizor, iar de se intampla sa fie opriti si cercetai, se pierd cu totul, nu mai pot sa indruge nici macar doua vorbe, stau cuminti si asteapta sanctiunea, fara sa ceara explicatii , asteapta in tacere.
Suntem un oras mic, dintr-o tara in care amar de ani a domnit sabia lui Damolxes, deasupra capetelor noastre, am trait cu frica zilei de maine, cu frica ca ceva rau s-ar putea sa ni se intample, noua sau familiilor noastre, daca vom incerca sa vorbim, daca vom avea pareri, daca vom scoate capul din multime, daca ne vom afirma, daca vom spune lucrurilor pe nume, daca ne vom da voie sa fim noi.
Ne revoltam si urlam ca niste caini la luna, ne batosim , ca facem si dregem, dar din pacate asta se intampla numai intre cei patru pereti ai casei noastre si chiar si asa o facem in soapta.
Din pacate ne complacem, ne balacarim intr-o mocirla care devine tot mai mare, iar noi ne afundam tot mai tare in ea.
Iar acest mod de a fi se numeste adaptare.