Timp

POVESTE DE CRACIUN

A fost odata…… o noapte, o noapte magica, cand jocul fulgilor de nea ne spun povesti.

A fost odata o fereastra, iar cu nasul lipit de ea sta un copil. Un baietel…numele sau era Mihai.

Mihai nu era un baietel ca oricare…ma veti intreba oare de ce?. Mihai nu avusese pana atunci un brad de Craciun. Si cum sta el asa privind la jocul fulgilor de nea, dintr-o data…in ninsoarea de afara Mihai a vazut o lumina rosie. Mirat se intreba “oare ce-i?”.

Cu ochii mirati privea spre cer cand deodata un mos ii facea cu mana. Era spiritul Craciunului…

De atunci noptile devenira un cosmar. Spiritul il bantuia in fiecare seara. Ca sa se apere a inceput sa ia cursuri de kinck-boxing.

Dar intr-o zi Mihai se plimba prin ninsoare…A vazut un caine. Cainele era singur ca si el. L-a urmarit pe stradutele intortochiate ale orasului, pe langa brazii ce gemeau din cauza greutatii podoabelor si pana la urma a ajuns in …fata unei case ce avea un felinar rosu. Cainele a scos 10 euro din portofelul pe care il tinea strans intre falci si a intrat. Baietelul nu avea bani la el, asa ca, a inceput sa se roage la Domnul Iisus Hristos si atunci….a aparut un mos gras cu cusma pe o ureche, rupt de beat ca un popa de tara. Acesta era spiritul Craciunului din prezent. Se opri in fata casei cu felinar rosu si ciufulind chica de par negru a baiatului si printre sughituri il intreba pe Mihai:…Ce ai vrea sa-ti aduca Mosul anul asta baiete?Mirat Mihai privi la aratarera aceea ciudata, ganduri dintre cele mai felurite si ciudate treceau prin mintea copilului. Cu ochii bulbucati se uita la Mos si nu stia ce sa faca, nu stia cine era. S-a apropiat de mos si cand a ajuns langa el acesta a disparut…Mosul nu a existat…era doar o iluzie optica.Baiatul s-a intristat deoarece de mult timp voia sa-l roage ceva pe Mos. Dar de fiecare data and il vedea acesta disparea. Copilul isi dorea foarte mult parintii inapoi.

Dintr-o data …..spufff…aparu un alt Mos Craciun. De fapt nu era chiar mos…ci mai degraba un cyborg din viitor. Purta ochelari 3D si o şuba ca a bunicului lui Mihai si canta in spaniola o colinda din China. Ticaia ca un ceas si ii spuse lui Mihai:

• bip cip tip. Bip bip cip rip. Si atunci Mihai cu ochii bulbucati striga plin de teama …

Dintr-o data realiza ca striga in zadar, caci nimeni nu-I auzea vocea ragusita iar un sentiment de déjà vu il inspaimanta si mai tare. Mihai se intreba de unde vine acest sentiment. Si atunci deschise ochii si se trezi. Isi dadu seama ca tot ce se intamplase fusese doar un vis. Totul, cainele vorbitpr, mosul beat, robotul din viitor…toate erau doar un vis, un vis pe care il avea in fiecare an inainte Craciun. Un vis care il bantuia.

E Craciunul iar pe strazi oamenii sunt multi ca renii. Dupa ce se trezi Mihai se urca intr-o sanie trasa de doi harciogi si pleca spre Mall sa faca shopping compulsiv. Magazinul lui preferat era Carturesti cu toate ca nici nu stia sa scrie nici sa citeasca si nic9 nu credea ca l-ar ajuta cu ceva.

Da… intradevar…asta era cruda realitate. Dar el nu voia aceasta realitate cu mosi grasi si betivi, caini care poarta in dinti bancnote de euro, el voia sa-si traiasca visul. Nu voia sa traiasca intr-o realitate paralela, nu voia nici viitorul fantastic, nici trecutul cu felinare rosii. Mihai inchise ochii si se gandi atunci la parintii sai care erau atat de saraci dar care il iubeau nespus de mult. Isi aduse aminte de ochii mamei care ii zambeau in fieacre dimineata veghindu-l intreaga zi, se gandi la mainile pline de bataturi ale tatalui sau ( care din zori si pana in seara muncea la confectionarea pantofilor).

Craciunul inseamna dragoste, inseamna armonie, inseamna iertare. Inchise ochii si isi dori sa fie acasa. Se ruga, cand se simti luat de un brat puternic, nu-i mai era frig, adormise…Somnul era atat de profund incat simtea mirosul de brad proaspat, mirosul de mancare inmiresmat si glasurile copiilor ce cantau colinde. L-a vazut chiar si pe Mos Craciun, cel cu barba alba si stralucitoare ca neaua care punea cadouri sub brad. Bradul era decorat frumos cu globuri aurii si rosii iar steau din varful bradului sclipea convingator.Ingerii care il supravegheau pe copilas cantau si se bucurau in jurul lui, alaturi de magii si pastorii care se inchinau si-I ofetreau daruri.

In admiratie si cantec pruncul se trezi. Dar nu era o simpla desteptare dintr-un somn. El se trezi intr-o alta lume. Lumea umana. Dumnezeirea, cerul, totul era departe. Acum era un OM intre oameni. Era lumina in intuneric, dragostea intr-o lume a urii, bucuria in mijlocul tristetii.

Trist, ingandurat se urca in Logan si isi puse centura strans ( e Craciun…banii se cheltuie pe cadouri..nu amenzi sau mite) si porni la drum. Se gandi ca ar vrea sa faca ceva deosebit anul acesta, sa scape de cosmarul annual si sa gaseasca realul din mijlocul Craciunului. Pleca in Laponia……Avionul cu care zbura in Laponia a fost deturnat de trei fete care voiau sa ajunga intr-un loc cu mult soare. Ca atare Mihai a aterizat in Gran Canaria, unde a vazut pentru prima oara cum arata un ocean si s-a balacit in valurile uriase. Apoi a desenat pe nisipul ud un bradut de Craciun pe care insa valurile l-au sters lasand loc pentru un alt bradut. Si tot asa…pana a secat apa. A doua zi cand a deschis magazinul omul a gasit o movila de zapada chiar in fata usii. Lua o lopata sa o curete dar descoperi cu groaza ca sub zapada zacea trupul neinsufletit al unui baietel… Mihai…care aluneca spre o lume mai buna visand la brazi impodobiti si alte minunatii pe care nu le-a facut niciodata in viata lui.

27 decembrie, ziua in care il sarbatorim pe Sfantul Stefan, ziua in care o minune avea sa se intample pentru Mihai, micutul de doar 7 ani, care visase la bradul de Craciun. Visele pot fi uneori ingrozitoare, dar ideea este ca trebuie sa crezi in realizarea acestora. Mihai trecuse cu bine peste acele obstacole, peste acele imagini de cosmar si ajunsese intr-un punct in care totul parea ca se sfarsise. Dar totul era doar o ilusie. Sfantul Stefan cel mai iubit apostol ii pregatise o surpriza. Deci am ajuns in punctul in care baietelul a fost gasit inghetat sub un morman de zapada, copilul dormea visand la lucruri nemaivazute si nemaiauzite, visa la bradul de Craciun, visa la Mosul cel bun, visa la parintii care atat de mult il iubeau, care munceau de dimineata pana seara, ca sa-I ofere un trai mai bun. Si cum visa el la toate aceste lucruri, ceva ca;d ii atinse fata. Incerca sa se miste dar nu reusi, din nou, o lacrima fierbinte, de data aceasta ii atinse inima. Mihai deschise ochii, nu mai stia daca e treaz sau viseaza. La inceput imaginea era neclara, in ceata. Incetul cu incetul totul incepea sa capete contur clar. Era cald si bine, nu mai era in zapada, ci intr-un pat moale si calduros, iar langa dansul era mama. Mama din ai carei ochi picurau acele boabe fierbinti pe care noi le numim lacrimi. Iar mai incolo trona in toata splendoarea un minunat brad de Craciun. Mirosul de cozonac proaspat se amesteca cu cel de cetina. Sunetul molcom al colindelor, ce vesteau nasterea Mantuitorului, rasuna in departare.

Mihai stia acum ca oricat de greu ar fi merita sa visezi, oricat ti s-ar parea de negru cosmarul sau oricat de infricosator, la final soarele rasare, reflectandu-se in mii de curcubee, in turturii ce atarna la stresini.

Sfarsit