Amintiri de Draciun

Amintiri de Craciun, anii trec unul dupa altul dar amintirea sarbatorilor de Craciun petrecutre la bunici ma invadeaza inca.
Ani au trecut si Craciunul nu mai are acelasi gust, aceeasi savoare , bradul nu mai este acelasi, cozonacul, oamenii nu mai sunt aceias si.. nici eu nu mai sunt aceiasi.
Am vorbit zilele trecute despre Craciun si in timp ce vorbeam despre aceasta minunata sarbatoare, ma gandeam cat de diferit percepem Craciunul.
Craciunul din inima ta! Pentru fiecare om Craciunul este altel, pentru tineri si adolesceti inseamna distractie, pentru cei trecuti bine de 30 de ani inseamna familie, iar pentru copiii inseamna cadouri.
Inainte cand eram mica, cand mergeam la bunici Craciunul era un adevara ritual, Bunicul meu, impodobea bradul, dar mai intai lipea hartie glase albastra, care imita cerul instelat, apoi erau decupae stelute multicolore, deasupra acestui aranjament era icoana Mamei lui Dumnezeu, parca le vad si acum , totul este viu in mintea mea, in inima mea. Apoi urma impodobirea bradului, globuri vechi de ani de zile erau asezate rand pe rand, in ordinea marimilor, a preferintelor, a amintirilor, erau acolo amintiri de generaii, unele mai vechi altele mai noi.
Dupa 9 ani s-a adaugat un bradut mai mic, langa bradul meu, cel al verisoarei mele.
Noaptea se lasa pe nesimtite si asteptam cu infriguratre venirea mosului, pandeam momentul sa-l vedem si era ca un facut mosul se furisa atat de bine si nu reuseam sa-l vedem.
Anul 1992, a adus ger si lacrimi, cel care intretinuse amar de ani aceasta minune a Craciunului nu mai era, incepeam sa ne destramam.
Anii au trecut rand pe rand, iar Craciunul nu a mai fost la fel, timpurile s-au schimbat la fel si oamenii si tot asa m-am schimbat si eu.
In fiecare an de Craciun plang, dar plansul nu mi-l stie nimeni, imi este dor de Bunici, imi este dor de Craciun!