Timp

Cand eram mica mi-am dorit sa devin pictor si sa pictez in cele patru dimensiuni ale lumi vazute si nevazute. Apoi mi-am dort sa devin sculptor si sa ma joc cu lutul si sa creez chipuri, carora sa le dau nume si forma si culoare, apoi mi-am dorit sa pot stapani cuvintele, arta de a manevra cuvintele, apoi mi-am dorit sa devin scriitoare sa pot povesti tot ce nu puteam citi in carti.
Iata ani au trecut, acum sunt mare si nu am devenit nici pictor, nici sculptor, nici orator, dar nici romancier, asa cum imi doream.
O data cu trecerea anilor si cu aceste dorinte, adanc ingropate in suflet, am constatat ca pot sa pictez cu sentimente, ca pot sa modelez cu cuvinte si ca pot sa scriu cu ganduri.
Si tot o data cu trecerea anilor am invatat ca valoarea unui cuvant rostit din sultet spus la necaz sau in momente grele , valoreaza mai mult decat un discurs demagogic, rostit in momente de criza. Am invatat ca valoarea unui gest facut la furie, nu coincide cu valoare omului ce l-a facute , am invatat ca a cere nu e sinonim cu a primi. Am invatat ca oricat te-ai stradui, nu poti schimba curgerea timpului.
Am invatat ca lucrurile si evenimentele isi au bine stabilita traiectoria sau mai bine spus fiecare isi are momentul sau si ca tot ce are sa se intample se intampla.
Dar.....
am mai invatat ca daca Crezi si daca Speri si daca iti Doresti cu adevarat poti muta muntii din loc, poti schimba fata lumi intr-o clipita, caci gandul tau este acea bataie de aripi de fluture.