Te-ai gandit vreodata sa te sinucizi?
Da, de multe ori!
Si totusi te-a oprit ceva?
Teama! Frica!
Frica de moarte?
O nu frica de moarte! Frica ca voi lasa lucrurile neterminate. Frica ca lasa un gol imens in sufletul copilului meu. Un gol pe care nimeni si nimic nu-l va putea umple. frica ca nu va mai avea o mama, care sa o mangaie, cand plange, care sa o stranga la pieptul ei , cand ii este dor, care sa o incalzeasca cu rasuflarea ei ,cand ii este frig, care sa fie cu ea, cand este singura!
DA! m-am gandit de multe ori sa ma sinucid
Si totusi m-a oprit ceva? Dar ce?
Mi-a fost frica de durere, imi este teama , inspecial de durerea fizica, pot suporta orice, numai durerea fizica nu.
Daca as fi ales sa ma sinucid, as fi ales o cale mai blanda, daca pot o pot numii asa,sa adorm , sa nu ma mai trezesc, ccred ca toti visaza la o astfel de moarte!
Oricum durerea pe care o las in urma este ininit mai mare , tu cel care mori, mori si gata, nu mai stii nimic, ai inchis ochii si gata.
Nu am recurs la acest gest, dintr-un singur motiv, mi-am dorit ca copilul meu sa aiba mama, cred ca am spus tot prin aceasta fraza.
M-am gandit de multe ori sa ma sinucid, aceste ganduri apareau destul de frecvent...erau zile, cand imi tineam copilul in brate, ganduri dintre , eram debusolata, speriata, ingrozita si efectiv nu stiam ce sa fac, singuratatea ma coplesea, invaluindu-ma in mantia disperari, un singur gand ramanea insa viu , satornic, ca as putea sa renunt la toate si sa alunec in uitare. Atunci imi priveam copilul, o strangeam la piept si uite asa mai faceam un pas catre o noua zi.
M-am gandit adesea sa ma sinucid, motivele , unele mai plauzibile, altele puerile, dar cine sta sa aprecieze subiectivitatea sau obiectivitaea acestora: esecuri, decepti, pierderi, respingeri, vorbe goale sau defaimatoare, au fost multe motive care ar fi putut sa ma determine sa fac gestul si gata.
Si totusi nu am recurs la acest gest, motivatia:copilul meu trebuia sa aiba mama.
Nu sunt o mama extraordinara, poate nu sunt mama pe care si-a dorit-o, inca nu mi-a spus ca si-ar dori o alta mama, dar in ciuda esecurilor, deceptiilor, respingerilor, a uvintelor intamplatoare, voi ramane mama ei.
Ciudat tanarul din fata mea, imi punea o serie de intrebari, intrebari pe care si eu la randul meu le pusesem ne nenumarate ori, altor sute de persoane , care imi trecusera pragul cabinetului.
As fi putut sa ii replic sec prin acea fraza stereotip "nu eu sunt clientul aici, nu eu trebuie sa raspund", as fi inchis orice posibilitate de comunicare, dar am considerat ca e bine sa-i impartasesc experienta mea, nu eram sigura daca e bine sau nu, ce faceam. Asa am simtit in acel moment si asa am facut, simteam ca rasspunsul meu l-ar putea ajuta, l-ar putea ajuta sa iasa din gaoacea in care se ascunsese in ultimi 6 ani.
Da, de multe ori!
Si totusi te-a oprit ceva?
Teama! Frica!
Frica de moarte?
O nu frica de moarte! Frica ca voi lasa lucrurile neterminate. Frica ca lasa un gol imens in sufletul copilului meu. Un gol pe care nimeni si nimic nu-l va putea umple. frica ca nu va mai avea o mama, care sa o mangaie, cand plange, care sa o stranga la pieptul ei , cand ii este dor, care sa o incalzeasca cu rasuflarea ei ,cand ii este frig, care sa fie cu ea, cand este singura!
DA! m-am gandit de multe ori sa ma sinucid
Si totusi m-a oprit ceva? Dar ce?
Mi-a fost frica de durere, imi este teama , inspecial de durerea fizica, pot suporta orice, numai durerea fizica nu.
Daca as fi ales sa ma sinucid, as fi ales o cale mai blanda, daca pot o pot numii asa,sa adorm , sa nu ma mai trezesc, ccred ca toti visaza la o astfel de moarte!
Oricum durerea pe care o las in urma este ininit mai mare , tu cel care mori, mori si gata, nu mai stii nimic, ai inchis ochii si gata.
Nu am recurs la acest gest, dintr-un singur motiv, mi-am dorit ca copilul meu sa aiba mama, cred ca am spus tot prin aceasta fraza.
M-am gandit de multe ori sa ma sinucid, aceste ganduri apareau destul de frecvent...erau zile, cand imi tineam copilul in brate, ganduri dintre , eram debusolata, speriata, ingrozita si efectiv nu stiam ce sa fac, singuratatea ma coplesea, invaluindu-ma in mantia disperari, un singur gand ramanea insa viu , satornic, ca as putea sa renunt la toate si sa alunec in uitare. Atunci imi priveam copilul, o strangeam la piept si uite asa mai faceam un pas catre o noua zi.
M-am gandit adesea sa ma sinucid, motivele , unele mai plauzibile, altele puerile, dar cine sta sa aprecieze subiectivitatea sau obiectivitaea acestora: esecuri, decepti, pierderi, respingeri, vorbe goale sau defaimatoare, au fost multe motive care ar fi putut sa ma determine sa fac gestul si gata.
Si totusi nu am recurs la acest gest, motivatia:copilul meu trebuia sa aiba mama.
Nu sunt o mama extraordinara, poate nu sunt mama pe care si-a dorit-o, inca nu mi-a spus ca si-ar dori o alta mama, dar in ciuda esecurilor, deceptiilor, respingerilor, a uvintelor intamplatoare, voi ramane mama ei.
Ciudat tanarul din fata mea, imi punea o serie de intrebari, intrebari pe care si eu la randul meu le pusesem ne nenumarate ori, altor sute de persoane , care imi trecusera pragul cabinetului.
As fi putut sa ii replic sec prin acea fraza stereotip "nu eu sunt clientul aici, nu eu trebuie sa raspund", as fi inchis orice posibilitate de comunicare, dar am considerat ca e bine sa-i impartasesc experienta mea, nu eram sigura daca e bine sau nu, ce faceam. Asa am simtit in acel moment si asa am facut, simteam ca rasspunsul meu l-ar putea ajuta, l-ar putea ajuta sa iasa din gaoacea in care se ascunsese in ultimi 6 ani.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu