Circul

Azi vine circul c-o poveste dedemul/Azi vine circul, cu povestea, unui urs!/ Azi vine circul c-o poveste minunata! /Azi vine circul, cum ca a fost candva o data!

Mirajul scenei, luminile multicolore se aprin, iar in arena circului intra masivul pachidesr, urale, tipete, aplauze, multimea este in delir. Elefatul , al carui cap este impodopit in stilul marilor ceremonii, amintind de curtea maharajahului.

Minunatul pachiderm se invarte, dansand pe acordurile unui vals. Penajul viu colorat, are menirea de a distarge atentia, de la ranile de abea inchise de pe trpul elefantului.

E trist, ii este dor de jungla, ii este dor de turma de elefati, din mijlocul careia a fost smuls cu brutalitae , cu ani in urma. Oare cati ani s-au scurs? Pana si faimoasa lui memorie de elefant a slabit, nu isi mai poate amintii sau poate nu nu mai vrea, amintiri dureroase.

Pt ultima oara trompa mamei sale a maingaiat-o, alintand-o, intreaga turma s-a strans in jurul puilor, aparandui cu trupurile lor masive, dar nu au avut nici o sansa in fata braconierilor.

Istoria elefantilor este una trista si sumbra, sunt o specie pe cale de disparite si totusi sunt vanati, tinuti in captivitae, doar pt a incanta publicul de pretutindeni .

Am fost ieri la circ si am plans cand am privit ochii tristi ai elefantului, era singurul din animalele de acolo , care nu mai avea puterea sa se opuna, sa riposteze, strangea doar ochii, cand simtea pisactura biciului peste pielea inca sensibila a ranilor.

In rest leii, camilele, serpii, caii, chiar si acea lama zapacita, aveau puterea sa se revolte, mai pastrand inca o farama de mandria lor salbatica, se vedea ca sunt inca tineri si inca nu se obisnuisera cu lumina circului.

Am pastrat imaginea elefantului, care plangea, un plans mut, era mica , parea ca este un pui, dar era un elefant batran, era chinuita, avea coada rupta, pielea roasa in foarte multe locuri, iar ochii inca mai pastrau acea teama de a nu gresii, pt ca fiecare greseala ar atrage o noua lovitura, o noua pedeapsa.

Luminile arenei se sting rand pe rand, iar cortina cea grea cade! Noapea invaluie cortul cel mare al circului, doar ragetele leilor mai strabat linistea .

Miracolul scenei este uimitor, dar ceea ce se intapla dincolo de aceasta scena, ramana un mister,invalut in noapte.

Fram va ramane, un simbol al lumii misterioase a circului, Fram , in limba norvegiana, inseamna inainte. Fram e amintirea copilariei. Fram e speranta, ca poate inntr-o zi vor reveda locurile salbatice, in care au vazut lumina zilei.

Fram zice omul cand e singur si intristat! Fram zice omulcand iubirea l-a uitat! Fram e raspunsul intre tine si cei dragi!