Cand culorile noptii s-au aprins peste oras, inimile pline de iubire incep sa vibreze la unison.Vise, doar vise, fantezii ale unei iubiri moarte.
Am visat cu ochii deschisi , visul meu de iubire, am visat, am sperat, am asteptat.
Mi-am asteptat viteazul in piele de tigru, care avea sa sfarme, portile ferecate ale inimiii mele, mi-am asteptat printul, calare pe un cal alb, ce avea sa rapuna balaurul cel cu sapte capete si avea sa ajunga pana la turnul in care era printesa.
Visam visul de iubire, imbatate de povestile nemuritoare si asteptam sa fim salvate, ne crem o imagine si un prototip al inei iubiri perfecte, dar nu stim ce se afla dincolo de "si-au trait fericiti pana la adanci batranete".
In asteptarea lui Fat Frumos, tesand in taina o camasa , stropita cu praf de luna si udata in lacrimi, am inceput sa visez, inchipuindu-te in mii de culori, luand mii de forme.
Doar mintea mai colinda haihui pe cararile visari. Iar tu! Tu ai ramas departe, cavaler fara chip, print ratacitor al codrilor batrani.
Vine o vreme, in viata oricarui om, cand ne indragostim de iluzia iubiri si asteptam,iar atunci cand apare, ii daruim toata viata noastra, ii daruim speranta inceputului si asteptarile sfarsitului.
Cand m-am indragostit pe de-antregul, daruindu-mi inima si sufletul, orbeste , celui ce mi-a rapit capacitatea de a visa, de a spera.
Acesta e singurul pacat pentru care nu voi putea ierta, sunt si eu om si am si eu limitele mele.
Nu l-am invinuit, cu toate ca as fi vrut, nu l-am hulit cu toate ca as fi avut nevoie, i-am multumit pt ca a existat.
Nici nu stiu ce este mai bine, sa visezi si sa astepti sau sa te ancorezi in cruda relitae, lasand sa se spulbere visele.
Am aprins lumanari roz, in fiecare seara, lasandu-se sa se stinga in ochiuri de fereastar, luminandu-i calea, stiam ca atunci cand va vedea luamnare, va stii ca il astept. Asearanu am mai aprins lumanari, am lasat culorile noptii sa se rasfranga , iar calauza sa-i fie luna.
Am privit in oglinda timpului si m-am rugat sa-i fie bine, chiar daca departe de mine, in alta lume, cu alti oameni, cu alte femei, cu alte vise si cu alte nopti.
O data demult cand timpul a inghetat pentru o secunda, caci ai inceput sa mori, incepul cu incetul in inima mea, inscenandu-ti moartea, caci asa ai crezut tu ca ne va fii mai bine.
Atunci am murit si eu, o data cu culorile noptii, o data cu rasaritul zilei de maine. Am murit, caci nu am stiut, cum e mai bine .
In acele momente, de zbucium si chin, o voce imi soptea "Lasal! Lasal sa plece, e bine ca ai iubit si ai fost iubita! acum e timpul sa plece. Timpul vostru s-a scurs, atat a fost sa fie, pentru voi."
Am ascultat naucita, intrebandu-ma: Cum sa-l las? Doar il iubeam.
Stau uneori si ma intreb, privind,cerul , care plange. Ce Dumnezeu e iubirea?
