luni, 4 iulie 2011

Fiara

Nu prea are legatura imaginea cu ce vreau sa scriu,dar sincer mi-a placut si de aceea am dorit sa o postez, astazi marti, 5. 07., cu toate ca este o zi de vara si ar trebui sa imi induc o stare de bine, cautand o alta imagina , poate mai vesela.




Cand am vazut aceasta imagine, ceva m-a atras spre dansa, era o imagine pe care eu mi-am crat-o in minte, cu foarte multi ani in urma, cand am citit Elevul Dima ditr-a VII-a, asa am vazut peisajul descris , in momentul intrarii tanarului in Bucuresti.




La naiba si timul sata se scrge de parca e un curs de apa, nu vrea sa treaca mai incet, iar sunt in defavoare si cred ca tot timpul voi fi asa.




Ieri am avut o zi minunata, o fiara m-a intampinat la intrarea in cladirea unde se afla serviciul meu, dand bucuroasa din codita si mancandu-mi toata gogoasa si sunt sigura ca daca mai aveam ar mai fi mancat.




Jocul acesta,al micutei fiare, care ma privea cu credinta si convingere ca e o zi buna penru dansa, pentru ca astazi a mancat imparateste, o gogoasa intreaga si toata a fost pentru dansa.




Priveam fascinata acei dintisori de lapte care mestecau cu repeziciune bucat pe care nici nu apucam bine sa o tin in mana, ca disparea in botisorul rozaliu.




S-a catarat pe mine, mi-a dat tarcoale, mi-a dat chiar si laba, mai vrand, numai ca nu mai aveam si chiar daca as mai fi avut nu cred ca i-as mai fi dat, mancase cu atata pofta si aproape pe nemestecate inghitise, sincer mi-a fost frica sa nu ii fie rau.




Am mangaiat fiara, certand-o in gluma, ca mi-a mancat gogoaa, fiara s-a asezat pe labele dindarat privindu-ma, intorcan capusorul cand intr-o parte, cand in cealalta, ascultandu-ma.




Ochisorii lui ca doua boabe de pipe m-au inveselit, facandu-mi ziua senina.




Apoi am povestit , tuturor, despre fiara, care mi-a mancat gogoasa.




Povestea mea a dat nastere la alte povesti, cu si despre caini. infiripandu-se o discutie cu haz si multa voie buna.




Apoi a venit randul copiilor sa imi aduca raze de soare in acea zi mohorata..




Am ras si ne-am jucat, spunand bancuri si poante, dezlegand ghicitori si cuvinte incrucisate, am vorbit despre cominicare si ce inseamna ea in viata noastra, de ce este atat de importanta si in final un film, aceasta a fost cireasa de pe tort-Legendele toamnei-cu Bred Pit-e unul din filmele mele preferate.




Le urmaream cum traiesc minunea , empatizand cu unul sau cu altul dintre protagonisti.




A fost o zi minunata, cu toate ca ea nu s-a incheiat aici.