Luni, 4 iulie, 6 si 12 minute, e o zi mohorata de toamna, cu toate ca noi suntem in miezul vieri, cu alte cuvinte ploua si e frig, o umezeala bolnavicioasa ce iti intra in oase.
Aceasta a fost si este inca una din cele mai mari suferinte ale mele, tot trupul meu este intr-o rezonanta perfecta cu vremea.
Deplorabil, destul dedeprimant, este o vreme de numarat bani si de facut copii, dar cum nu am ce numara si cu cine face copii, nu ca mi-as m-ai dori unu, scriu.
Am vrut sa scriu despre culorile noptii, a fost o noapte neagra fara stele, o noapte rece, pamantul abea dezmortit de frigul iernii ,sta in asteptare, in asteptarea frigului.
Au fost cateva zi caniculare, secetoase, ne trebuie ploaie, spuneau batrani, ce ne vom face, vom muri de foame.
Ei poftim, ca avem ploaie berechet, de doua saptamani incoace tot ploua si ploua si nu se mai opreste, eu una sincer m-am cam saturat.
Cam aiurea!, starea asta de mohorala a pus stapanire si pe mine, dandu-mi o nota pesimista, de lasa-ma sa te las.
Si totusi am sa scriu despre culorile noptii, o mica filozifie despre dragoste.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu