Intr-o iarna, am ranit o caprioara, o pacla deasa se asternuse in padure, iesisem, cum ne era obiceiul, dar umezeala aerului ne patrunsese pana la oase si ne pregateam sa facem cale intoarsa.O miscare abea perceptibila se fcu simtita printre copaci, Misa o zbughit-o in acea directie, pusca arasunat in aer raspandind moarte.
Apoi m-am dus sa vad ce se intamplase si ce era acea jivina. Era o caprioara, era tanara, narile ii frematau a spaima, ochi mari, caprui, ma priveau ruagtor.
Nu era moarta, era doar ranita, glontul ii sectonase coapsa. Am luat-o in brate si m-am indreptat spre cabana.
Misa adulmca ceva in zapada, l-am strigat o data, de doua ori, dar nici un semn ca m-ar fi auzit. Am ridicat vocea, dandu-i comanda ce trebuia sa il determine sa ma urmeze. Dar ninmic, mirosea ceva si parca acel miros il facuse sa uite de toate.
L-am vazut cum se afunda tot mai tare in padure.
Iarasi era in una din acele situatii cand trebua sa aleg, ori ma duceam dupa Misa si lasam biata faptura nevinovata sa moara, ori o salvam, lasandu-l pe Misa sa se descurce singur, era prietenul meu, dar trebuia sa aleg.
Am ales sa salvez victima , nebuniilor mele vanatoresti.
Am luat-o spre casa , cu caprioara in brate, Misa era destul de mare, putea sa gaseasca drumul spre casa singur.
Am dus caprioara in casa, am asezat-o langa foc, i-am curatat rana, glontul nu facuse mari ravagii, doar pielea si muschii au fost sfartecati, glontul iesise, ceea ce mi-a usurat mult munca.
Caprioara se linistise, era o ciuta tanara naiva , ca un copil, inca nu prea stia cum sa se apere, inca nu stia cand si cum sa iasa din adapost, inca nu facuse cunostinta cu pericolul.
Am veghiat-o toata noaptea, schimbandu-i din timp in timp bandajele, spre dimineata caprioara a adormit si am inchis si eu ochii, doar pt o secunda, ma gandeam la Misa, oare ce s-o fii intamplat cu el, de ce nu a aparut.
Cum aveau sa se iveasca zorii, voi pleca dupa el, sa vad ce s-a intamplat.
Era noapte o noapte neagra fara stele, umeziala din aer se transformase in vifor.
Asteptam cu nerabdare zorii, prin ninsoarea de afara vedeam umbre negre ce dadeau tarcoale casei, urlete infometate ajungeau pana la noi.
jivina din casa, comuunica tacit cu cele de afara, lupii simtindu-i gustul fricii. In astfe demomente o mangaiam si ii vorbeam , spunandu-i ca totul va fi bine, ca sunt acolo langa dansa si ca nu o vooi lasa prada lupilor.
Din inamplare mi-a cazut victima, ma simteam vinovat si ca sa imi diminuez povara vinei, trebuia sa o apar cu ori ce pret.
Va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu