Este ultima noape ce o petrecem aici la Vatra Dornei, imi va fii dor de linistea noptilor fara luna. Imi va fii dor de zambetul deschis si sincer al oamenilor, care habar nu au cine sunt , cu ce ma ocup sau ce fac, de unde vin si unde ma duc, cautand cu sinceritate compania mea.
Si totusi cine sunt eu? Mi-a fost greu sa ma descriu, tot timpul am simtit un blocaj cand am fost nevoita sa spun ceva despre mine.
Acum sunt doar un simplu turist, mai exact o turista, care cauta linistea si detasarea de nebunia cotidiana.
Ma simt inca obosita si inca nu am scapat, mi-as fii dorit o ruptura totala de probleme, de viata de zi cu zi, de cum sa fac si cum sa desfac, sa fii avut nevoie, dar vezi ca acestea toate au reusit sa ma gaseasaca si aici in creierul muntelui. Naiba sa le ia de telefoane!
Incep din ce in ce mai tare sa imi doresc altceva.
M-am trezit in toiul noptii, extrem de agitata, vise ciudate ,ma bantuiau, erau extrem de reale, se face ca alergam printr-o padure, dar de cine alergam, nu as putea spune.
Brusc am deschis ochii, boncaluitul indepartat al uinui cerb se auzea in departari, am privit in noapte nici o miscare, somnul ma ocolea si am inceput sa scriu.
In aceasta noapte la ora 2.15 minute, am avut intalnire cu Umbra mea, cu partea nevazuta a fiintei mele. In aceasta umbra, eu eram Prada!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu