vineri, 19 august 2011

Despre responsabilitate

Astazi e un pic mai bine, parca m-am mai relaxat, mi-am mai rezolvat cateva din problemele care ma apasau.

De multe ori ma sfatuiesc, cu prietenele mele, despre anumite aspecte ale vietii mele, anumite situatii a caror iesire nu o va,. e impropriu spus , ma sfatuiesc, pt ca din propria mea experienta am invatat ca nu e bine sa dai sfaturi, ci doar sa fii acolo si sa sprijini. Asa se intampla si cu prietenele mele, sunt acolo si ma asculta si ma lasa sa intorc pe toate partile problema pana ii dau de capat si vad drumul drept spre rezolvarea ei.

Sunt niste prietene extraordinare, cele mai minunate prietene pe care le-ar fi putut avea cineva si sunt mandra ca sunt prietenele mele.

Zilele trecute ii povesteam , Oanei, ca ma simt extrem de obosita, pentru a somnul meu este unul superficial, dorm iepureste, cauza o stiam, mult prea multe responsabilitati, uneori am senzatia ca lumea nu se misca fara acordul meu. recunosc e o mare responsabilitate. Ea mi-a replicat ca ar trebui sa le las pe toate la o parte si sa nu ma mai gandesc. Dar cum Dumnezeu sa nu te gandeti, cand... uneori as vrea sa le las deoparte, dar am o mare responsabilitate, care ma copleseste adesea

Am responsabilitatea copiilor, care ma privesc in ochi cu credinda si speranta, ca maine va fii mai bine si uneori imi dau seama ca as putea sa ii dezamagesc si le spun asta.

Am responsabilitatea a ceea ce fac si ce scriu in acele rapoarte psihologice, care pot schimba radical soarta.

Am responsabilitatea cuvantului spus, caci el se sadeste in minte si in suflet

Am responsabilitatea oamenilor cu care lucrez si pe vcare trebuie sa ii ajut sa priveasca viata din cu totul alt punct de vedere.

Am responsabilitatea unui copil, care imi zice mama, cu toata convingerea si face din mine un model dupa care se va ghida in viata.

Am responsabilitatea unui animalut, care face mizerie in semn de protest deoarece o las de foarte multe ori singura acasa, iar eu cand vin, imi suflic manecele si ma apuc sa fac ordina in urma ei, cai sa o alung, spalanmdu-ma pe maini de ea , nu pot, chiar daca e mica, prostuta si nu intelege.

Am responsabilitatea unei case.... si tot asa mai departe si uneori raman in urma cu toate aceste responsabilitate si te depasesc si la astea se adauga altele si tot asa mai departe.

Dar astazi imi e mai bine, am rezolvat cateva nimicuri destul de stringente si ma simt nitel mai eliberata, parca si mai odihnita.

Uneori as vrea sa mai aiba cineva grija de mine, sa simt acest lucru, ca ii mai pasa cuiva de mine.

Dorintele noastre nasc intrebari pe care le framantam in cap si e lasam sa dospeasca pana ce iau amploare, uneori e mai bine sa ni le punem direct si sa facem tot posibilul sa le gasim si raspunsul, oricare ar fi acest raspuns

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu