Cavalerul

Unde esti tu, cavaler ratacitor, print al unor vremuri de mult apuse? De cand te astept! De cand te visez! De cand te caut!

Am obosit, sa stii! Si ma dor picioarele si imi este foame si somn si dor! Si e frig si e pustiu, aici! Si chiar si asa ,te voi astepta , print ratacitor.

Parca iti zaresc siluieta, prin noiane de amintiri si nouri de vise. Te apropii incet, incet, iar barba , barba ta neagra, acum e alba , straiul tau aurit, acum e numai zdrente.

In departare vad o lumina, parca ar fi flacara unei lumanari, ne apropiem si vedem o coliba, iar in geam sta o lumanare, care arde si arde fara sa se mistuie, fara sa se zbata sau sa tremure la bataia aripilor de fluture.

Cioc !Cioc se aude bataia unor degete obosite in usa colibei, dar din coliba nu se aude nici un raspuns.

Imi privesc cavalerul, e atat de slabit si drumul a fost greu si obositor si trebui sa se odinneasca.

Ma asez cu spatele rezemat de peretele de pamant al colibei, capul cavalerului se odihneste tacut pe genunchii mei, murmur un cantec de dor, ii dezmierd fruntea si ochii.

Cavalerul ii deschide si ma priveste, parca s-ar destepta dintr-un vis, ma priveste, are ochii

mari albastrii, are o privire limpede si curata ca cea a unui copil.

Bravul meu cavaler! De cand te astept! Sunt ani sunt veacuri! Au trecut multe zile si multe nopti in care am sperat si am asteptat. Erau momente cand nu mai puteam sa cred, nu mai puteam sa astept, , uneori credeam ca esti mort , rapus de sabia dusmanilor sau sfasiat de coltii fiarelor, atunci , atunci imi priveam sufletul si imi ascultam inima si stiam ca vei veni, ca vei veni intr-o zi.

Gandul imi ratacia haihui pe campii , canpii de un verde crud,ce erau acoperite cu flori mici albastre, iar fluturii galbeni se amestecau printre ele, apoi vedeam munti inalti cu fruntea ninsa, ale caror varfuri se pierdeau in inaltul cerului, apoi coborai pana la marea cea mare si strabateai nisipurile miscatoare in cautatre .... In tot acest lung drum al tau, cavalere, tu oare ce ai cautat?

Ce ai sperat ca vei gasii, dincolo de dunele desertului?.

Intrebarea ramase suspendata in aer, caci cavalerul adormise si visa la domnita cu plete lungi balaie , care statea scurta departarile , asteptandul.

Cand suntem copile, cu toatele visam ca intr-o zi va sosii un cavaler, cu ochi albastri ca seninul cerului si ne va salva din turnul, pazit de balaur. Cu toatele visam visul de iubire, care incepe cu "A fost o data."