Acum dupa mai bine de o saptamane petrecuta departe de casa, in salbaticiile muntilor, unde glas de om nu a frant tacerea seculara, acu trebuie sa ma reantorc la ale mele, la viata de oras, la zgomotul strazilor supra aglomerate de masini si de oameni, la canalele Tv, pe care se difuzeaza filme expirate si rasuflate pt ca cele noi si bune costa si tot asa mai departe, intr-un cuvant trebuie sa ma reconectez cu civilizatia. Cu internetul, cu umblatura cotidiana, cu taxele si darile, cu "ia-ma Nene " si cu alte de-al de astea.
Imi amintesc cu drag de linistea muntelui, ascultand, acum, huruitul interminabil al rotilor pe caldaramul desfundat.
Imi amintesc noptile, fara luna si diminetile invaluite in ceata, este impropriu sa ii spun ceata, era aburul ce iesea din pamant.
Mirosul de cetina, ne invaluia si ne ademenea , ca pe niste prunci, aducandu-ne in memorie frumusetea inceputurilor.
Cat de mult tanjeste spiritul si trupul nostru dupa acele clipe de inceput de viata.
Urcand cu telescaunul am ascultat dagatul clopotelor de la gatul vacilor, ce se intorceau seara acasa, am ascultat behaitul oilor la stana si am privit ciobanii, unii mai tineri, altii mai varsnici, stand sprijiniti in toege si scrutand orizontul.
Mi-am amintit de povestea lui Nechifor Lipan, vazand locul , de la crucea talienilor, unde a poposit pentru cea din urma oara.
Impreuna cu fiica mea am vizitat muzeul de etnografie si vazand pentru prima data un Baltag si am aflat cu surprindere ca lovitura lui este scurta , fulgeratoare si mortala. Mi-am adus aminte de Vitoria Lipan si de credinta cu care si-a catat barbatul.
Mi-am amintit de Miorita si de mitul transhumantei, de originile si credintel populare, de miturile si de legendele , in care cu drag am fost crescuta.
Acum ... am revenit la civilizatie, dand din nou si iar nas in nas cu grijile, problemele de zi cu zi si ce sa spun, o iau si eu catinel ,catinel, ca alta solutie nu am si o iau de la capat.
A fost un concediu placut, simplu si nesofisticat, sunt tot eu, acelasi om , care a parasit Suceava in urma ci 9 zile si totusi ceva s-a schimbat?! Cred ca deocandata nici macar eu nu as putea sa imi raspund.
Plaiul Dornean va ramane vesnic acelasi, statornic , pastrand puritatea panantului si memoria veacurilor, doar noi oamenii ne vom schimba, devenind mai intelepti , mai buni, mai ingaduitor sau poate mai aprigi si mai darzi si cu fiecare zi, cu fiecare ceas, vom avea o noua viziune, o noua perceptie asupra vietii, care ne va imbogatii si ne va aduce fericirea in suflete.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu