Capacitatea de a fi parinte

Da ! Este o mare arta in a fii parinte, nu toti pot, multi incearca si putini reusesc.

Acum cateva zile am fost angajata, sa invat un cuplu sa devina parintii parintii unei gogoase infuriate, un baietel de un an si jumatate, indracit si cu o personalitate foarte artagoasa. Recunosc au fost momente, cand efectiv, ma calca pe nervi, cand imi venea sa ma dau batuta, dar aparea efectul actiunilor mele si bucuria din ochii mamei, ca copilul ei facea progrese, modelandu-se. O vedeeam pe ea mult mai calma , mai relaxata , mai zambitoare si asta imi dadea energie sa continui pe drumul pe care am apucat-o

Se spune ca pana la doi ani este mai greu, pana copilul intelege, pana incepe sa vb si sa recunoasa, sa stie ce sa faca atat cu manutele , cat si cu piciorelele, ca poate sa faca ceva.

E greu si dupa doi ani, numai ca copilul , nu mai este chiar atat de dependent de mama lui, din aceasta cauza presupun ca se spune ca e greu.

A fii parinte, este cea mai complexa meserie , porti o mare responsabilitate , care in final iti aduce o mare bucurie, a da vietii, un individ integru, capabil sa se sprijine pe propriile picioare.

In multe cazuri, aceasta capacitate de a se sprijini pe propriile picioare, nu aduce intotdeauna bucurie, sunt parinti , care doresc ca inca copii lor sa fie dependenti de dansi. Si acest lucru se intampla inconstient.

Sunt momente, in care ne dam seama de acest lucru si totusi persistam in greseala, pt ca arta de a fii parinte ne da un sens in viata, poate unicul pe care il avem.

Multe si nebanuite valente ale scopului meu in viata, incep sa le decopar. Nu m-as fi gandit nicioadata ca voi lucra cu copii, ca voi invata parinti sa devina parinti si prin raportare sa devin eu parinte , asa cum mi-am dorit.

" Viata , te duce acolo unde e nevoie de tine, oferindu-ti experientele, de care ai tu nevoie!"