Trezindu-ma dupa o noapte destul de linisita, in care grija zilei de maine nu m-a mai apasat,si in ciuda mieunatului jalnic al psicii mele, care solicita atentie in fiecare zori de zi , fix cu o ora inaintea rasaritului, am deschis ochii in acordurile melodiei My Heart Will Go On, imi suna telefonul, destul de odinita si limpede.
Mi-am facut, nelipsita cafea de dimineata si am deschis larg usile bibliotecii, cautand o carte in care sa caut un subiect pt ziua de azi, ceva despre care sa scriu.
Ma uitam la acele cari , dragi mie, care mi-au tinut companie ani de zile, in interiorul carora m-am regasit bucatica cu bucatica, carti pe care le-am citit si recitit de nenumarate ori, acum imi par straine si fara insemnatate.
Am iubit cartea de cand ma stiu, cu toate ca am despuiat de-a lungul timpului o mare de carti de podoaba paginilor, dupa ani, mi-a parut rau, de gesturile mele necugetate si incerc sa imi spal greseala invatandu-i pe cei din jurul meu valoarea unei carti.
Dupa cum spuneam, ma uitam la multitudinea cartilor ce acopereau rafturile bibliotecii mele si nu mai gaseam nimic care sa ma atraga.
Ciudat, ieri am lucrat cu un client de-al meu pe o metafora legata de carti.O mare incapere goala, pustie, doar cu rafturi pline de carti.
Deci, cu alte cuvinte, e timpul pentru o schimbare!
Pana data viitoare, va imbratisez pe toti cu drag!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu