Portretul fantomei este o poveste a umbrelor vizibile si invizibile.
"Cand chinuiesti o persoana, sufletul acesteia moare, iar daca sufletul moare, se presupune ca dispare si mila, compasiunea, puterea de a ierta".
Eleonora a fost o fata buna, prietenoasa, dar tot ce a ramas din ea este doar durere
Incet, incet incepe sa se contureze o imagine, ca o umbra, ce se iveste din strafundurile unei lumi mitice si capata putin cate putin forma si substanta, la fel ca o fantoma adevarata.
Daca ar fii posibil ca un spirit sa isi faca singur dreptate, Eleonora ar avea tot dreptul.
Fiecare noua imagine a Eleonorei era tot mai clara, era tot mai prezenta, e ca si cum prezenta celui care o doreste ii da puteri, usurand intr-un fel aparitia chipului, siluieta fireasca a fetei, se apropie tot mai mult de aceasta lume. Stafia e atrasa de lumina!
Iar Dumnezeu a spus sa se faca lumina!" si ca prin minune se facu, era blitul unui aparat de fotografiat, care imobilizase pentru eternitae, siluieta unui suflet
Din strafundurile unei lumi mitice se iveste. capata forma, contur, consistenta, iar umbra ei devine reala.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu