joi, 30 iunie 2011

Misa , caine de vanatoare-partea a II-a



Da, l-am iubit din prima clipa!

Imi amintesc, de parca ar fi fost ieri, Era seara de Craciun, bradul urias , trona in mijlocul sufrageriei; mirosul de cozonac, imbata narile copiiilor, ce stateau cu nasucurile lipite de geam , in asteptarea Mosului celui bun.

"Mama! mama! Se misca bradul, tacerea fu sparta de sunetul, glasului unui copil, eram eu, aveam doar 10 ani pe atunci.

Priveam cu reala uimire, cum bradul cel urias, se clatina amenintator, inclinandu-se , usor spre mine, dar dintr-o data, tot asa cum incepuse micul cutremur se potolise. Bradul restabilindu-si, fragilul echilibru.

De dupa multimea cadourilor, ce erau asezate, functie de culori, marimi sau preferinte, aparu un cadou mobil, era o simpla cutie rosie, cu doua gauri, de marimea unui banut, il faceau distinct.

In miscarea sa, cam ambigua si cam dezordonaa , cadoul mobil, atinse, deranjase echilibrul fragil al maretului brad, dand senzatia de miscare.

"Hai, deschidel! ma indemna mama, care venise, alertata de glasul meu. E pentru tine!"

O emotie vie, imi invada tot trupul

"Cu toate ca inca nu e gata masa , cu toate canu ne-am strans cu totii in jurul bradul, sa primim cum se cuvine, nasterea lui Hristos si Craciunul, se pare ca cadul tau nu mai are rabdare", spuse mama, cu un zambet abea schitat.

Cu inima batand navalnic m-am apropiat de cutia , ce avea doua gauri cat un banut, ca semn distinctiv.

M-am tras usor inapoi cand am vazut ca, cutia incepe iar sa miste si cum o ata maronie, incepe sa ia amploare intinzandu-se spre colturile inferioare alre cutiei.

Ce putea safie atat de groaznic, oare de ce ma speriasem atat de tare!. Mi-am facut curaj si imbarbatandu-ma singur, am facut un pas, apoi inca unul , spre cadul mobil, care incepeaa sa scoata niste sunete tare ciudate.

Am ridicat putin capacul si prin deschizatura formata si-a facut aparitia un mare nas, umed, era mare cat nastrele de la paltonul bunicului, apoi o limba roz isi facu aparitia. Am ridicat capacul cu totul, luand in brate micuta fiara, ce bagase spaima in sufletul meu de copil.

Si uite asa, la sfarsitul unui decembrie friguros, in cea mai sfanta noapte de peste an, Misa, isi facu intrarea triumfala in vaita mea. Viata care nu va mai fii la fel.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu