luni, 13 iunie 2011

Drumul





Credintele grupeaza oamenii.




Certitudinile ii opun.




Indoielile ii apropie.






Cand pornim la drum, de multe ori nu prea stim incotro vrem sa duca acel drum, dar pe masura ce crestem, ni se contureaza tot mai clar scopul.


Nici o data nu am avut un scop bine definit in minte, nu am stiut incotro ma indrept, am lasat viata sa vina spre mine, oferindu-mi tot ce are mai de pret, acum cand scriu aceste randuri stau si ma gandesc, daca asa este.


Uneori luati de valurile vietii, de tumultul zilei de maine si as vrea sa dau un citat "frica zilei de maine, vine cu o zi mai devreme",este perfect verificat si recunoscut ca un adevar universal valabil, mai ales in societatea in care traim.


Nu stiu ce imi veni sa scriu despre acest subiect, probabil nevoia de a-mi aminti.


Cand am pornit la drum pentru prima data aveam 22 de ani, aveam vise si sperante si asteptari si vedeam deja viitorul zugravit in culorile soarelui.


Dar din pacate viitorul nu a fost asa cum l-am visat, unii ar spune ca se chiama esec, eu spun ca a fost o sansa.


Uneori mergem pe un drum infundat si mergem si mergem fara sa ne dam seama, fara sa realizam ca ne este greu, fara sa tinem cont de sfaturile celor din jur si toate astea pentru ca ne este frica sa recunoastem fata de noi insine ca am dat gres.


Am mers pe acest drum, care nu venea de nicaieri si nu ducea niciunde, pentru ca am reusit cu foarte multa dibacie sa ingrop in mine toate visele si sperantele.


Iar intr-o zi printr-un viraj de exceptie am apucat-o pe alt drum si acest lucru s-a intamplat fara sa imi dau seama, nu am putut sa spun ca aici a inceput totul sau ca dincoace s-a sfarsit.


28 de ani, am pornit din nou la drum, cu inima franta , dar cu dorinta clara de a reusii, acum nu am mai avut vise si sperante, acum aveam , clar in minte doar obiectivul final.


Nici nu as putea spune cum este mai bine: sa ai vise, sperante, asteptari sau nu? sau sa ai clar obiectivul in minte, scopul, finalitaea drumului tau?


Habar nu am! si sincer nici nu mai imi bat capul, uneori trebuie sa lasam ziua de maine , bucurandu-ne de prezent asa cum este, caci cine stie unde si cand se termina un drum si unde si cand incepe altul.



Sa aveti drumuri bune!

Un comentariu:

  1. Oamenii care “au dreptate” ma sperie.
    Oamenii care se indoiesc ma linistesc.
    Oamenii care se indoiesc de toate ma descurajeaza.

    RăspundețiȘtergere