Ganduri

E luni, e prima zi a saptamani si ma simt de parca ar fi ultima, ar trebui sa fiu fericita, sa iradiez de fericire, caci am obtinut acea victorie mult asteptata, o victorie pentru care am luptat, nu e un castig personal, nu am luptat pt mine si pt bunastarea mea, am luptat pt ei, asa am simtit si asa am facut.

Ma simt epuizata si stoarsa ca o portocala, am vorbit cu prietena mea si mi-a spus e normal sa te simti asa.

Am simtit in permanenta ca trebuie sa ofer si am invatat sa nu astept ceva in schimb, sa ofer de dragul de a oferi.

Am invatat sa nu imi fac sperante si sa nu am asteptari, de la cei din jur, caci s-ar putea sa fiu dezamagita. Asteptari pot avea doar de la mine! Sperante, doar de la vitor!

Cu fiecare zi ce trece am invatat ca e bine sa daruiesti, sa daruiesti ceva din tine; multi s-ar putea gandii la lucruri materiale, dar nu despre ele e vorba , ci despre tine ca om.

Poti darui timp, poti darui vorbe bune si ganduri curate, poti darui un zambet.

Am daruit fara sa ma gandesc ca maine va fi mai rau, fara sa simt ca ma epuizez ca ceara unei lumanari.

Citeam daunazi o poveste, o poveste a unui zidar, care a vrut sa nu mai zideasca case, sa nu mai faca ce facuse o viata intreaga, cu daruire , dedicandu-si toata fiinta lui acestei pasiuni, intr-o zi s-a hotarat sa se retraga, mesterul nu a prea vrut sa-l lase sa plece. dar vazand indarjirea sa, l-a rugar sa mai construiasca macar o casa.

Mesterul plictisit si sictirit a costruit o casa, dar noua casa a fost realizata aiurea, folosind cele mai ieftine materiale, oricum nu mai era lucrarea de calitate pe care o facuse pana atunci.

Dupa ce a terminat, mai marele lui i-a dat cheile si i-a spus, este a ta.

Conccluzia, dar concluzia mea, caci fiecare om are o alta varianta.

Casele pe care le construim sunt cele din sufletul oamenilor, acolo lasi cate o mica particica din tinecate o particica din marea creatie , pe care o vei realiza de-a lungul vieti.

Nu stiu de ce mi-a venit sa vorbesc de asta tocmai acum? Probabil pentru ca azi am obtinut o victorie, probabil pt simplu fapt ca sunt obosita, cred ca ma voi opri pentru un moment sa imi savurez victoria , sa ma bucur de urma lasata in timp.

Astazi s-a sfarsit un drum, iar maine va incepe altul, nu putem sta pentru tot restul vietii in acelasi loc, cu aceiasi oameni, intre aceleasi decoruri.

Uneori viata ne poarta pe carari negandite si ne stiute.

Si totusi ce ma supara? De ce imi este teama?

Mi-e teama de necunoscutul zilei de maine, caci cea de ieri tocmai a trecut!