luni, 27 iunie 2011

Momente



Da uneori, obosim si vrem o pauza, nu mai avem putere de a cauta si nici rabdare sa fim gasiti. Avem momente uneori cand ne simtim asaltati si depasiti de nebunia de zi cu zi.Dar sunt momente cand noi , nu vrem sa fim lasati sa depasim, sunt momente cand noi nu ne permitem sa stam pentru o clipa si sa ne odihnim, sunt momente cand asteptam sa fim gasiti, dar suntem nepasatori la dorintele nerostite, ale celor de langa noi, sunt momente cand vrem si ne dorim cu disperare apropierea, fizica, carnala de o persoana de sex opus, dar in acelai timp o respingem, lasand-o sa se apropie doar cand vrem noi, cat ii dam noi voie. sunt momente cand nu ne gandim la ce vrea si interlocutorul nostru, cel/cea din fata noastra, uneori doar credem ca stim.




In urma cu multi ani, nu chiar atat de multi, pe la inceputurile carierei mele, coincidenta face ca era si perioada cand imi incepeam viata de femeie singura, cand treceam de la un statut la altul, simteam o nevoie disperata de inbratisare, de a fii imbratisata.




Nu imi erau deajuns imbratisarile mamei, ale tatei, alei fiicei mele, ale prietenilor, ale copiilor cu care lucram, eu vroiam doar aceea imbratisare, fantastica, unica, senzuala, care in viziunea ,mea avea darul sa ma faca sa uit de toate.




Sa nu credeti ca nu imbratisam, se spune ca sunt o persoana, protectiva si extrem de afectuasa, spiritul matern, as spune.




Imbratisam, pentru ca asta era nevoia mea, nevoia celui care venea spre mine, dar totusi exista ceva, o bariera, ceva care nu dadea voie ca acea aceea apropiere fizica dintre doua persoane sa fie reala. Problema eram eu, eu nu dadeam voie, apropierii reale a oamenilor de mine, deci eu nu puteam sa ma apropii de ei.




Si acum dupa ani si ani, stau si ma intreb, daca ar fii aparut avel barbat, care mi-ar fii oferit ce imi doream, oare as fi avut curajul sa il las sa se apropie de mine?




Raspuns-Cu siguranta nu! deoare ce imi era teama.




Sunt momente cand ne dorim ceva cu disperare si am face orice ca sa obtine acel ceva, care sa ne multumeasca , sa ne aduca liniste, sa ne faca sa ne simtim impliniti, numai ca lucrurile nu se intampla cand vrem noi, ci cand trebuie sa se intample.




Sunt momente cand tanjim dupa o noua relatie, cu toate ca inca mai suspinam dupa cea veche, sunt momente cand ne dorim un copi, dar nu suntem pregatiti sa fim parinti, sunt momente cand ne dorim cu disperare sa fim inbratisati, da din pacate nu stim cum sa o facem.




Timpul ne da ragazul sa invatam, sa ne alinam, sa ne inchidem ranile si deabea mai apoi ne trimite ca din intamplare ceea ce avem cu adevarat nevoie.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu