Lectia

Ieri am invata, una din cele mai grele lectii de viata, o lectie pe care am crezut ca nu voi avea prilejul sa o invat. De fapt eu cred ca am invatat-o cu mult mai mult timp in urma, numai ca ieri, m-am confruntat din nou cu dansa. Am invatat sa nu imi mai pese.
Mi-a pasat mult timp de altii, mi-a pasat de lumea lor, pe care am vrut sa o fac mai frumoasa , mai buna, ma identificam cu ei, ma contopeam cu ei, deveneau lumea mea, erau familia mea, copiii mei. Trebuie sa recunosc ca am avut numai copiii mei, marea mea familie era formata din foarte multi copii, iar eu eram mama lor, o mama buna intelegatoare, care asculta, care accepta, nu cearta, iar daca o face o face in scop educativ si instructiv, dar apoi ierta si trece mai departe, am fost mama pe care mi-am dorit-o toata viata.
Sunt trei ani de cand joc acest rol neancetat, fara oprire, fara sa obosesc, e un rol sau o ipostaza din care m-am hranit, m-am incarcat energetic, era nevoia de maternitae, o maternitae, care mi-a fost luata sau nu mi s-a dat voie sa o traiesc, sa o integrez, cauzele sunt diverse; ar fi o pierdere de vreme sa stau sa le enumar.
Prima zeita a fost Gheea, Pamantul negru si roditor, in al carui pantec au crescut titani.
Pantecul matern, ce arhaic suna! da! este sursa vietii, dar si inchisoare in care ne intoarcem zi , dupa zi. In pantecul matern, ne gasim refugiul si alinarea, protectia,acolo se gaseste cea mai puternica legatura cu originile noastre, cu radacinile.
Imi amintesc o replica din celebrul film "Pe aripile vantului"-Unde sa ma duc? Ma voi intoarce la Tarra, si din panantul ei rosu, imi voi trage energia.
Da! tema dezradacinari, de care tot am vorbit de-a lungul scrierilor mele, coincide cu tema maternitati, fara origini, fara radacini si incapacitatea de a fii mame, de a da viata si totusi e o dorinta nestavilita de a da nastere unui copil, o mica viata de care sa se agate, ceva care sa fie doar al lor, ma uit la fetele cu care lucrez, ma uit la mine si imi dau seama de sbustraturile povesti.
Incepe sa se faca lumina si aflu de ce destinul m-a purtat in anumite locuri si nu in altele facandu-ma sa interactionez cu anumiti oameni, pentru ca doar asa eu, am putut sa repar ceva pe filonul transgenerational.
Maternitatea pierduta de trei generati, eu as fii a patra generatie, dar nu se pune.
O senzatie de usurare ma invadaza, ochii s-au limpezit si vad mult mai clar in bezna pantecului matern, de unde am invatat sa imi trag seva, unde mi-am gasit radacinile.