Astazi m-am trezit destul de tarziu, am reusit si eu in sfarsit sa pun capul pe perna si sa inchid ochi linistita e un sentiment destul de reconfortant. Aparitia insomniilor, lipsa unui somn odihnitor, sunt cauzele factorilor exteriori.
Ieri am primit vesti bune, ganduri curate si m-am simtit importanta in viata oamenilor de langa mine, poate nu chiar atat de importanta pe cat as fi vrut, dar sentimentul satisfactiei si-a spus cuvantul.
Acum pot sa ma odihnesc, am infaptuit ce mi-am dorit, pt ce am luptat,cei care vor citii aceste randuri, cu siguranta se vor gandii la cine stie ce castig personal sau promovare sau....in fine, nu mai are importanta, s-a ajuns acolo unde trebuie, facandu-se ce trebuie.
Nu pot spune foatre mule , dar acest sentiment de implinire se leaga de copiii cu care lucrez, Copiii de la casa de copiii, ce urat suna, dar oricum este mult mai bine decat Orfelinat.
M-am implicat trup si suflet,alaturi de ei, integrandui ca pe propriami familie.
Am considerat ca este normal ca sa dai tot ce este mai bun in tine, sa oferi celor din jur din multitudinea darurilor cu care te-a inzestrat Universul.
M-am simtit intotdeauna implinita si o bucurie nestavilita de a traii si impartii. Ma simteam incarcata cu forta, chiar si dupa cele mai istovitoare zile, motivul: devotament, daruire, pasiune.
Cand vorbim de toate aceste trei ingrediente, gandul ne duce automat la o relaie, o relatie dintre un barbat si o femeie.
Dar ce s-ar intampla , daca aceasta relatie este cu cei orfani, cu cei mai putin favorizati de soarta.
Risc sa ma pierd in detalii inutile si polemici cotidiene, care difera foarte mult de polemicile lui Paler, pentru simplu fapt ca sunt pur si simplu cotidiene, lipsite de orice savoare, de orice demnitate si moralitate.
Imi amintesc de o discutie, ce am purtat-o ieri cu una din colege, am ramas intr-un anume fel scarbita si dezgustata de mojicia cu care incerca sa minta, incerca sa isi acopere marsava fapta, din punctul meu de vedere ar fi trebuit sa taca, sa puna nasul in panamt si sa isi vada de treaba.Ideea este, ca era necesara acea discutie, chit ca ea a plecat cu sentimentul ca am inghitit minciuna, iar eu prefacandu-ma ca o inghit.
Am putut observa de-a lungul timpului substanta letala din care sunt facuti oameni, uneori se ia antidoul, pentru a combate efectele, alteori otrava ramane in stare pura.
Mi-a fost jena de ridicolul situatiei si a conversatiei si am incheiat, punandu-i punct pentru totdeauna in mintea si in sufletul meu. Am incetat sa mai fac pe cei cu care vorbesc sa vada dincolo de aparente, sa ii fac sa fie sinceri, facra a le fii frica.Dar natura umana este cu totul si cu totul altfel , asta am descoperit-o si o voi descoperii de-a lungul vietii, ramanand stupefiata si mirata de tenebrele naturii umane.
Am incercat sa ii explic , ca intentia mea a fost alta, dar ea s-a lansat in explicatii si amintiri din epoca de piatra, incat am realizat ca este inutil. Oricum fiecare isi urmeaza propriul scenariu si propria logica.
De azi inainte, ea , ca om pentru mine nu mai exista, a murit si este doar un simplu"Corps"
Simt nevoia sa scriu, o nevoie aproape viatla, o nevoie de-a impartii, o prietena mi-a spus o data, singura dragoste, pe care n-am tradat-o niciodata este scrisul, eu sunt casatorita cu scrisul meu; in cazul meu nu este chiar asa, scrisul este o alta etapa a vietii mele.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu